ÎNFIINT'A, înfiinţez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia fiinţă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfăţisa undeva (pe neasteptate). - În + fiinţă.
Sursă : DEX'98 (16929)  - valeriu

A înfiinţa ≠ a lichida, a suprima
Sursă : Antonime (68923)  - siveco

ÎNFIINT'A vb. v. apărea, arăta, ivi, înfăţisa, prezenta.
Sursă : Sinonime (189444)  - siveco

ÎNFIINT'A vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un asezământ.) 2. a întemeia, (înv.) a aseza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.
Sursă : Sinonime (189443)  - siveco

înfiinţ'a vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înfiinţ'ez, 3 sg. si pl. înfiinţe'ază
Sursă : DOR (255597)  - siveco

A SE ÎNFIINT//'A mă ~'ez intranz. rar (despre persoane) A-si face apariţia; a se înfăţisa. /în + fiinţă
Sursă : NODEX (340137)  - siveco

A ÎNFIINT//'A ~'ez tranz. (întreprinderi, instituţii, organizaţii) A face să ia fiinţă (având temei real); a întemeia; a fonda. [Sil. -fi-in-] /în + fiinţă
Sursă : NODEX (340136)  - siveco